Vasile tudorache sfarsit de drum testo



Între cer şi pământ se aşterne uitarea,


Iar frunze ce cad îmi astupă cărarea


Căci frunzele cad şi oamenii mor,


Dar toate, copile, la timpul lor.


Când mergi pe-al tău drum să ai bunătate


Şi nu privi în urmă, e ceaţă şi noapte.


În urmă tăcut bunicul mergea


Pe drumul de toamnă povară ducea.


Şi frunzele cad şi oamenii mor,


Dar toate, nepoate, la timpul lor.


Si am mers cu bunicul jumătate de viaţă


Pe drumul cu frunze şi plin de verdeaţă.


Cu vocea sa blândă, vădit obosit,


Îmi spuse:


- Copile, al meu s-a sfârşit !


Eu merg mai departe pe drumul de flori,


În faţă am soare, în spate vin nori


Şi acum aud vocea bunicului meu:


- Să știi măi copile că drumul e greu


Căci frunzele cad şi oamenii mor,


Dar toate sunt date la timpul lor.